Alegem partenerul de viaţă în funcţie de ce fantezii şi băşini avem în cap. Un criteriu de bază este vârsta, majoritatea se îndrăgostesc de câte o idee şi agaţă prima persoană care se potriveşte cât de cât cu cretinismele produse ne mintea sa.

Graficul de mai jos prezintă partenerul ideal în funcţie de vârstă. De apreciat simetria în oglindă.

Cum vede el:
1. La 18, vrei pe una de 36, să te înveţe meserie. Subconştientul te instruieşte foarte clar că aici ai cele mai multe şanse cu un minim de stres. Unii îi zic “complexul lui Oedip”, tui îi zici MILF.
2. La 20, vrei pe una de 32. Se aplică aproape aceeaşi filosofie ca la punctul anterior, doar că n-ar strica să stea carnea ceva mai bine epe ea.
3. La 25, vrei pe una de 30. Tipele de vârsta ta sunt prea fiţoase şi n-ai chef să te complici. Deja ştii că poţi profita de statutul de “prospătură”.
4. La 30, te gândeşti la o relaţie serioasă. Dar parcă nu strică să fie ceva mai tânără ca tine. 28 sună numai bine.
5. La 35, ai chef, dar şi pretenţii. Trebuie să fie bunăciune dar să şi ştie ce are de făcut.Alegi pe una de 24.
6. Pe la 40, încep să te lase puterile. Cel mai bine e ca fata să nu ştie ce face şi să n-aibă criterii de comparare, 20.

Cum vede ea:
1. La 20 ştii că eşti frumoasă, deşteaptă şi mai ales matură. N-ai ce face cu ţâncii de-o vârstă cu tine. Ai nevoie de cineva cu experienţă cu care să poţi purta o discuţie matură, 40.
2. La 24 deja te-ai săturat de 4 ani de jucat biliard cu o sfoară, ai nevoie de maturitate, dar şi de o pulă sănătoasă, decizi că unul de 35 ar fi ideal.
3. La 28 ai ajuns iar să joci biliard, şi chiar de asta fugiseşi. Te gândeşti că vrei o relaţie serioasă, cineva aproape de vârsta ta dar care să fie ceva mai matur ca tine, 30.
4. La 30, îţi dai seama că ai schimbat prefixul. Cum să opreşti timpul mai bine decât cu unul de 25?
5. Ai 32, timpul trece, puştiul te enervează. Vrei să fi lăsată-n pace dar pula nu mai iese din cap. Ai nevoie de ceva rapid şi la obiect. Când zici sus, el să execute. Aşa că-l alegi de 20 (mai puţin şi ar fi imoral).
6. Ai 36… Dă-o dracu de imoralitate!!!

Pentru a putea discuta despre prostie, trebuie să discutăm mai întâi despre inteligenţă. Ce este inteligenţa? Este o greşeală a naturii, inutilă pentru supravieţuirea unei specii. Cum se poate justifica aşa ceva? Printr-o simplă observaţie. Oamenii, sunt singura specie “inteligentă” de pe planetă. Iar în această specie, o majoritate covârşitoare a reprezentanţilor săi (peste 80%) sunt proşti de behăie.

Revenind la întrebarea iniţială: Ce este prostia? Este o stare naturală ce asigură perpetuarea unei specii.

Studiu de caz

O să prezentăm cazul Mariei și a lui Iosif, bine documentat de peste 2000 de ani. Maria, bine instruită de mama ei, știa că nu trebuie să-și dea ce-i mai de preț până nu se vede cu un inel pe deget, ceea ce a și reușit să facă. Acum, nu putem declara că Iosif dă dovadă de prostie pentru că n-a testat laptele până să cumpere vaca. Ținând cont de cutumele acelor vremuri, este de înțeles. Dar să nu-l testeze nici în noaptea nunții sau luni (poate chiar ani) după aceea, e prostie crasă. Dar nu genul de prostie care perpetuează specia, ci genul ce trebuie eliminat prin selecție naturală. Am putea presupune că Maria era frigidă, dar activitățile ulterioare dovedesc contrarul. Ea a dat dovadă de acel gen de prostie ce ajută la perpetuarea speciei și s-a trezit gravidă.

Acum ce să facă? L-a fentat pe Iosif atâta vreme și acum nu știa ce-i de făcut, dacă zicea că l-a înșelat, probabil o tăia cu fierăstrăul. Ideea salvatoare a venit când ”geniul” din ea decis să informeze că a fost futută de Dumnezeu. Ne având suficiente informații, nu știm cui să atribuim prostia maximă. Ori o atribuim lui pentru că a crezut-o ori o atribuim ei pentru că a behăit o astfel de idee. Pe bune acum, ce dracu să zici când îți vine nevasta care nu te-ar fute nici în ruptul capului și-ți zice că a zgâlțâit-o Dumnezeu? ”Da femei, Dumnezeu…”

Cât despre biserică, și ăștia dau dovadă de prostie crasă. Să presupunem că Maria a fost rezolvată de Dumnezeu. Cât de prost trebuie să fii, să documentezi un caz în care Dumnezeu se crede mai presus decât poruncile sale, încălcându-le. Nu mă credeți, am un cuvânt: ”adulter”.

Morala: Beheeeee

Precum probabil știți, ”muie” înseamnă ”gură”. Cu această explicație făcută, astăzi am de făcut multe urări.

Doresc să urez multă gură… foarte multă gură:
1. Urez de două ori gură șmenarilor care îți vând parcări. O dată pentru simplul fapt că fac asta și încă o dată pentru că au și tupeul să blocheze parcările cu lăzi de bere și alte porcării.
2. De asemenea urez de trei ori gură poliției române. O dată pentru că nu mă lasă să parchez pe loc marcat ca atare. O dată pentru că mi-a recomandat să parchez pe colțul intersecției. Și în final pentru că, atunci când îl întreb de ce nu face nimic împotriva indivizilor de la punctul 1, îmi zice că n-are cadru legislativ.
Notă: Băi dobitocule, n-ai cadru legislativ? Dar vagabondajul și cerșetoria ce pula mea sunt? Dacă n-ai fi așa ocupat să produci șpagă, poate ai mai ajuta și tu din când în când lumea care-ți plătește salariul.
3. Mai urez ceva gură și celor care cred că dețin locurile de parcare prin simplul fapt că vor și mai și amenință cu poliția.
4. Mai rămâne ceva gură și pentru indivizii care nu se asigură când intră pe o stradă cu prioritate și te fac să tragi de volan.
Notă: Faza tare e că, dacă faci accident, tu ești de vină, nu boul care ți-a tăiat fața (el n-a fost implicat în accident).

Mi s-a cam uscat gura la câtă am oferit așa că vă las cu o melodie pe care mi s-a pus pata săptămâna asta:
Queensryche – Real World

Poză desenată de la zero, pe iPhone:

Ţinând cont că lumea tot desenează pe telefonul meu când ieşim la bere, trebuie să fac cât de curând un best of…

Iar mă plictisesc, așa că urmează un nou articol complet inutil în care voi abera pe marginea întâmplărilor din ultimele zile. Dar mai întâi: acum 10 minute am făcut ceva ordine prin frigider și mi-am zis să golesc cutiile de suc. Așa că le-am amestecat, suc de mere cu suc de portocale, suc de grefe, miere și tequila. Se pare că tequila merge cu orice.

Înapoi la chestii mai importante. Au venit săptămâna asta americanii să ne integreze în absolut (notă: în acest caz, prin absolut se înțelege rețeaua corporatistă a cizmarilor de peste ocean). Probabil vă întrebați cum este în absolut? Este superb, poți să faci orice, câtă vreme completezi un formular pentru asta și notezi de asemenea în aplicația monitorizare a absolutului.

Gurul ce ne integrează (în absolut) este Tony… Tony chinezul. Ce să zic despre Tony… e guru. Pe Tony nu-l interesează aparențele. Tony se îmbracă cu haine ce i se vor potrivi toată viața. Tony gândește practic, ține pantalonii suficient de sus pentru a putea folosi cravata ca și curea. Dar din păcate Tony este și el om, are slăbiciunile lui, dar noi îl înțelegem. Tony este stresat și singur, vrea să știe unde poate face masaj și poate vorbi cu o duduie de companie. Vedeți, Tony susține economia Românească, își lasă banii greu munciți (cu integrarea în absolut) aici. Cam atât despre Tony chinezul.

Morala: Tequila cu miere e o scuză bună pentru multe chestii.

Am găsit acest mic comentariu pe un site american:

Eventhough they came from the streets and they proclaim to be still street their (c)rap music has made them millions. And they like to flash that cash. In their videos. In stripjoints. At parties. On TV. In your face. Even a rapper named Mediocre has hos lining up outside his crack den for a shot at some semi-famous dick. But. The recession is hitting home. Jay-Z had to come out of retirment just to support Beyonce’s lifestyle and even Mister Made It P Diddy is releasing a new album to pay his overheads. Times are tough and rapper (not so) Slim Thug gives us and insight into the real life problems the rap game is facing. It’s all vans and regular Glocks from now on.

Maneliştii noștri sunt hipidi-hopării lor. Doar că ei fac totul mai bine, sunt mai jmekeri, mai negri. Au videoclipuri cu mai multe maşini, mai multe buci şi mai mult aur. Au ce învăţa ai noștri de la ei…

Şi dacă vă întrebaţi de ce sunt ai noștri în recesiune, păi statul îşi pune problema să-i impoziteze, săracii.

Aşa că vă las cu o melodie care-mi place foarte mult şi se potriveşte perfect cu subiectul:

PS: Aştept comentarii

Astăzi, “Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici”.

Ca şi basmul de săptămâna trecută, nici această poveste nu este recomandată minorilor. Este clar ţintită unei audienţe mature:

Protagonista acestei poveşti, este o adolescentă ce face parte din subcultura Goth. Ea prezintă elemente tipice acestei subculturi, piele albă, păr negru.

În intriga naraţiunii se prezintă consumul de substanţe stupefiante de către mama vitregă. După un consum excesiv  acestea declanşează halucinaţii cât şi o stare de paranoia acută. Viziuni în oglindă şi nevoia de a omorî pe cineva pentru că “nu-ţi place de faţa ei” sunt clar, efectele acestor stări.

Se prezintă viaţa a şapte bărbaţi de talie mică. Aceştia trăiesc şi lucrează împreună. Jovialitatea şi plăcerea de a cânta prezentate la locul de muncă, indică o atitudine nu tocmai masculină. Luând în calcul anonimatul în care trăiau, departe de semeni, putem concluziona că nu erau toleraţi social. De asemenea, pe parcursul naraţiunii, este prezentata o relaţie strict platonică între ei şi Albă ca Zăpada. Ţinând cont de anonimatul în care trăiau, lipsa autorităţilor şi starea socială a acelor vremuri, o relaţie platonică poate exista doar dacă nu existau tensiuni sexuale între participanţi.

Pe lângă cele prezentate mai sus, cultura goth, consum de substanțe stupefiante, relaţii coloniale (homosexuale) mai sunt prezentate şi fantezii necrofilie şi tentativă de omor cu premeditare. Detaliate de relaţia cu prinţul şi mărul otrăvit.

În concluzie, nu recomand părinţilor conştiincioşi să permită accesul copiilor la astfel de materiale dăunătoare pentru binele şi inocenţa generaţiilor viitoare.

Morala: Cine ia în serios ce-am scris e un bou (sau după caz, doamnă vacă)

PS: Comentaţi şi daţi mai departe dacă vă place.

Rammstein – Pussy

Morala: Bad sex is better than a good day at work

Povestea de azi începe în urmă cu o săptămână. La o plimbare, îmi găsesc din nou ştergătoarele de la maşină ridicate. Le pun frumos la loc şi-mi îndrept capul către apartamentul persoanei care crede că are drept asupra acelui loc de parcare. Tipul era la geam şi începe să mă înjure, mă face prost şi nesimţit în mod repetat. Mă apropii de geam (stă la parter, după gratii) şi îl întreb de ce? Evident, îmi urlă că-i locul lui iar eu îl întreb dacă l-a plătit la primărie? Răspuns “surprinzător”, mă face iar prost şi nesimţit. Îl invit să nu mai stea după gratii şi să vină să-mi zică personal ce are pe suflet, evident că nu vine.

Pe faza asta mi-am zis că o să am grijă să-l doară. Deşi sunt ferm de acord că violenţa este o soluţie foarte bună, o consider întotdeauna ultima variantă. Următoarea opţiune, mult mai eficientă este să-l castrez.

Întrebarea cea mare este cum castrezi (metaforic) un “mascul”? Păi… îl pârăşti lu’ nevastă-sa. Ieri, în fine m-am întâlnit cu ea (cu care n-am nimic, este OK tipa, doar că stă cu-n bou) şi i-am povestit foarte calm şi politicos situaţia, explicându-i că nu mi se pare o atitudine normală între vecini.

Nici 2 minute mai târziu sună la mine la uşă (suntem vecini de palier). Evident că era el, revoltat. Mă întreabă de ce trebuia s-o implic pe nevastă-sa când puteam vorbi cu el. I-am explicat că, sâmbătă, când l-am invitat să iasă din casă pentru a-mi zice personal ce are pe suflet, n-a făcut-o, aşa că n-am ce discuta cu el.

Pe urmă mă ia, că nu m-ar fi înjurat. Îl întreb dacă în vocabularul lui “prost” şi “idiot” nu-s insulte? El sare ca ars că nu m-a făcut “idiot” aşa că am rectificat, m-a făcut “prost” şi “nesimţit”.

Acum încearcă să-mi explice că are drept asupra acelui loc. Îi răspund că n-are. Acestea nu sunt locuri plătite şi nici el nici eu nu avem drept asupra lor. Iar câtă vreme eu parchez şi la 5 blocuri distanţă fără să comentez, am aceeaşi pretenţie de la alţii.

În continuare el insistă că are mai mult drept asupra acelui loc pentru că parchează acolo de multă vreme. Nici cu asta n-are dreptate. Taică-Miu îşi parca maşina acum 20 de ani acolo şi n-a comentat când acest individ, proaspăt mutat în bloc i-a luat locul.

Undeva la final, îmi spune că regretă incidentul pentru că era prietena mea de faţă şi nu şi-a dat seama. Mă uit la el… îl întreb dacă nu vroia martori.

Printre alte mici perle, au fost explicaţii de genul, el nu mi-a sunat la uşă pentru că nu-i civilizat, în schimb ridică ştergătoare şi insultă de la geam. A şi încercat să mă ameninţe cu bătaia; i-am zâmbit şi i-am recomandat să se gândească bine înainte.

Culmea e că acelaşi individ, mai acum câţiva ani, a venit cu crize la noi la uşă pentru că dăm gaură în perete pentru centrala termică. Ne-a ameninţat cu poliţia deoarece nu poate dormi fetiţa lui. Nici o lună mai târziu, şi-a renovat tot apartamentul timp de 1-2 săptămâni (cu gălăgia infernală de rigoare, doar după ora 18:00).

Cam atât pentru azi, măcar ştiu că de-acum înainte mă lasă în pace.

Morala: Nu te pune cu nebunii, că m-am săturat de nesimţiţii din ţara asta.

PS: Săptămâna asta, tot Evergrey. Nu-s prea multe de zis despre concert, formaţie bună în condiţii proaste. Sonorizarea a fost de tot rahatul…

Mă gândeam zilele astea la poveştile ce le ascultam când eram mic. Eu n-aş lăsa copiii să asculte aşa ceva. Cred că basmele ar trebui să aibă un rating de 16+. Sunt pline de violenţă şi discriminare.

Păi, în primul rând Făt Frumos, ce ştim despre el? Ştim că era asasin crescut în laborator. Nu mă credeţi, să vă explic. Creştea într-un an cât alţii în 10. Orice cunoscător de SF-uri ştie că aşa cineva este crescut în laborator. În plus, în toate poveştile este trimis să-l omoare pe balaur. Deci era clar asasin plătit, sau în cel mai bun caz, puştiul bionic pe post de commando pentru fata regelui.

Avem în basme cruzime împotriva animalelor. Dă tu unui cal să mănânce jar încins şi în următoarele 5 minute-ţi bate Brigitte Bardot la uşă. Să zicem că era o metaforă chestia asta, dar tot îşi revine calul de putea să zboare. Adică i-a dat steroizi, anabolice şi ceva speed.

Să nu mai vorbim de violenţă. Făt frumos îl bagă pe zmeu până la gât în pământ şi-i taie capul. Am văzut exact aceeaşi scenă într-un film cu Vandamme, doar că ăla era interzis minorilor.

De misoginie ce să mai zicem. Fata împăratului era pe post de carne vie. Cine-l scăpa pe rege de probleme (el nu avea armată cu care să şi le rezolve singur) primea fata ca răsplată. Nu conta că ea avea planuri, poate iubea pe alt cineva, poate vroia la şcoală, chiar nu conta. Şi cum e descrisă? Pai regele avea trei fete, una mai frumoasă ca cealaltă. Adică una era mai frumoasă, celelalte… vai de ele.

În episodul următor, Albă ca Zăpada…